Sentimente pe o hartie .

Incep sa te urasc pt ca m-ai umplut de vicii.Fumez clipe ca si cum as fuma sentimente,beau vise ca si cum as bea iubire,ma droghez cu sperante. Poate ca ai stiut mereu sau poate ca nu stii nici acum ca ai reusit sa furi o parte din mine si sa o ascunzi odata cu tine.Eram ca o apa limpede cand ai venit tu si ai aruncat cu o piatra in mine ,iar eu am inceput sa fac valuri.Eram fericita cu ele ,ma faceau mai frumoasa,mai plina de viazta dar in final..m-au tulburat. Vreau sa vina cineva sa se oglindeasca din nou in claritatea mea ,dar pt asta am nevoie de acea parte din mine care e la tine. Vreau sa ne reintalnim ,sa-mi iau inapoi ce este al meu ,dar imi este frica.Poate ca in fata ta eu nu ma voi putea stapani si voi face unde fara sa vreau.Mai bine nu ne mai vedem,caci voi suferi mai mult.Incep sa te urasc din nou,caci ai fost singurul care a reusit sa ma descompuna,ai fost singurul care a reusit sa ma transforme intr-o marioneta ,dar iti multumesc. Poate ca acum sunt mai puternica,pt ca acea parte era in plus,atarna greu,iar eu trebuia mereu sa o sustin.Erau niste ochelari de care nu ai nevoie si totusi ii porti.Eu pt cine ii purtam?Pt binele meu sau al tau?Nu ai stiut sa ma apreciezi,insa ai stiut sa te joci cu mine. Poate ca te-ai saturat de jocurile pe calculator si te-ai gandit sa incerci pe oameni,pe fiinte,pe suflete.Caci asta sunt:un suflet,dar tu,cum mi-ai furat ochelarii,acum te ascunzi in spatele lor si nu vezi adevarul. Te iert,desi nu mi-ai cerut iertare niciodata.Si mi-e mila de tine pt ca m-ai pierdut si acum ai ceva in plus ,ceva ce nu itzi apartine,ceva ce nu simti,ceva ce se hraneste cu tine in fiecare zi!

si cand te astepti mai putin vine lovitura care te arunca la pamant..de la persoana la care te astepti cel mai putin, de la persoana in care ai avut incredere, pe care CREDEAI ca o cunosti...ironic..."si'mi vine sa ma urc pe pereti, sa ma urc pe pereti, sa ma urc pe pereti..."oh yeah...oh well..dar si maine e o zi..o zi in care speri sa nu te mai trezesti cu perna plina de lacrimi, o zi in care crezi ca nu o sa mai doara atat de tare...O ZI...si atat..esenta zilei o faci singur...

Words.

words could never describe someone...si totusi esenta unui om o poti citi din privire...dintr'un gest sau un cuvant...si ceea ce ti spune sufletul nu poate fi niciodata ceva gresit...si chiar daca reactiile de exterior incercam sa le schimbam permanent, esenta va fi mereu aceeasi...cream permanent un zid de care nu poate trece nimeni...iubim..suferim...cadem si ne ridicam...ne scuturam de praf si trecem mai departe....schimbari radicale...furie..lacrimi...suferinta...nopti nedormite...iubire...zambete...pozitive vibes..promisiuni uneori neindeplinite...vise ramase undeva in coltul inimii..cuvinte nerostite...ganduri care ucid...iluzii...si din nou incredere...ca si om am trecut prin toate...si mi am zis ca majoritatea ca o sa mi creez un zid..ca n o sa mai sufar pentru ca nu are rost...si nu pot..sau poate ca nu vreau...de ce sa nu mi deschid sufletul?...de ce sa nu sufar?nu, nu sunt sado'masochista...pur si simplu cred ca e doar o alta etapa..ca ivat cate ceva din fiecare deziluzie pe care o am..constienta fiind ca la un moment dat se vor termina...ca o sa existe o ultima "treapta"pe care se afla fericirea..intrpretata diferit de fiecare dintr noi...si pana atunci sunt constienta ca mai e..sau cine stie, poate e mai aproape decat ma aseptam...dar viata e pra scurta...nu pot sa'mi permit sa o las sa treaca sperand ca poate maine o sa am curaj sa fac ceea ce azi n am vrut...ca maine o sa dau glas gandurilor...nu pot sa opresc cursul firesc al vietii cu toate partile sale bune/rele...dar pot sa incerc sa le traiesc pe toate si sa iau din fiecare ce trebuie...sa privesc in urma si sa nu mi para rau...cat despre viitor...poate ca inca n am ajuns la momentul in care sa l privesc asa cum ar trebui...poate inca mi e teama desi nu stiu de ce...probabil ca necunoscutul e de vina..n am ajuns inca la nivelul la care sa inteleg anumite lucruri si de asta ma sperie...but then again...life's life...si trebuie sa mi asum riscul...si chiar daca maine o sa fiu dezamagita din nou..de ce mi ar parea rau?..in fond am dat jos zidul...si am dat iubire...si stiu ca o parte din ea a ramas in sufletul celui de langa mine..nu e nimic mai frumos...si maine o sa ma ridic din nou..cu zambetul pe buze pentru ca s a dus noaptea... o sa am in continuare grija de visul meu...de ce mi doresc..si o sa lupt pentru el... :)